CONSIDERENTE PREALABILE

Prezentul cod deontologic se situează în contextul creat de cadrul reglementativ existent, respectiv legea audiovizualului, codul audiovizualului, codul civil, Convenţia europeană a drepturilor omului, jurisprudenţa CEDO.

Aceste reglementări sunt asumate ca reguli de conduită editorială, atât în virtutea caracterului lor de obligaţie legală, cât şi cu convingerea că misiunea de interes public a radiodifuzorilor trebuie să se construiască în materia oferită de comunicarea audiovizuală realizată prin respectarea legii.

NIVEL DE AUTOREGLEMENTARE

Prezentul cod nu dublează reglementările existente, ci le presupune ca elemente externe de referință pentru adiționarea de reguli sau principii suplimentare, care constituie în fapt materia sa. Din acest motiv și pentru a evita incoerența de a reproduce în domeniul autoreglementării prevederi care sunt direct obligatorii prin lege sau legislaţie secundară  şi nu pot fi asumate ca facultative, nici chiar cele mai importante dintre reglementările legale nu vor fi regăsite în conţinutul său.

PRINCIPII

Prezentul cod valorizează convingerea că obligaţia respectării legii şi a reglementărilor poate coexista fără a intra în contradicţie cu nevoia pe care o au radiodifuzorii, producătorii, editorii şi redactorii de a utiliza valorile care emerg din experienţă, bun simţ, repere editoriale şi etice, atunci când se confruntă cu provocări editoriale sau când desfăşoară rutina activitaţii editoriale obişnuite. „Într-o lume perfectă ar funcţiona o singură reglementare: folosiţi-vă propria și cea mai bună judecată!”(BBC Editorial Guidelines)

Încrederea publicului este o altă valoare pe care o păstrăm ca reper şi ea poate fi câştigată numai prin imparţialitate şi onestitate şi prin garanţia că se evită în orice moment inducerea în eroare a publicului sau manipularea lui.

Acurateţea prezentării adevărului nu se poate obţine numai prin simpla prezentare a faptelor, ci doar în urma unui efort de a detecta aspectele relevante, de a distinge evidenţa de prejudecată sau confuzie pentru a beneficia de funcţia de incertitudine, şi de a descoperi adevărul acolo unde el se află (BBC-EG)
Integritatea şi independenţa editorială trebuie păstrată în fața oricăror interese externe, a oricăror presiuni politice sau comerciale şi a oricăror interese personale. (BBC-EG)

Conţinutul editorial trebuie să ofere semnificaţie utilă pentru public, nu doar să îi stimuleze reacţii sau să il facă ţintă a mesajului publicitar. Divertismentul oferă şi el acest tip semnificație sub forma valorii construite cu umor, bun simţ și bună inspirație.

STANDARDE EDITORIALE

Radiodifuzorii pot asigura, individual, standarde editoriale care să contribuie la ridicarea nivelului de educație media al publicului și nu vor promova practicile editoriale care sacrifică performanța editorială în favoarea compromisului cu soluții editoriale care conduc la coborârea nivelui de civilizație mediatică a publicului.

Este dezirabil ca spațiul de desfășurare a competiției între radiodifuzori să se poziționeze în zona superioară a preferințelor publicului şi să contribuie la ridicarea nivelului acestora.

PROMOVAREA ÎNȚELEGERII CORECTE A LEGISLAȚIEI 

Radiodifuzorii vor acorda atenție, în măsura posibilului, promovării înțelegerii corecte a legislației din domeniul audiovizual sau din alte domenii și pentru eliminarea abuzurilor generate de neclarități legislative sau interpretări eronate ale reglementărilor, inclusiv prin indicarea și relevarea în fața autorităților și a publicului a temelor și soluțiilor reglementative controversabile.

In acest sens se va avea în vedere şi responsabilizarea celor implicați în realizarea programelor  în sensul evaluării critice a efectelor ce rezultă din difuzarea programelor, atât sub aspect legal cât și sub aspecte nereglementate, dar semnificative în raport cu drepturile și interesele altora.

INFORMAREA CORECTĂ

În măsura în care difuzează în principal sau secundar ştiri şi programe informative, televiziunile sau radiourile trebuie să se comporte ca agentii socio-economice speciale ale căror obiective antreprenoriale trebuie sa fie configurate pentru întrunirea condiţiilor de furnizare a accesului la un drept fundamental, dreptul publicului la informare (Rezoluţia Consiliului Europei 1003/93 referitoare la etica jurnalistică).

Informatiile nu ar trebui să fie tratate ca o marfă, ci ca necesare pentru a satisface un drept fundamental al cetațeanului. În acest sens, nu ar trebui să se exploateze nici calitatea si nici continutul știrilor sau opiniilor strict pentru a mări audienţa ori veniturile obtinute din publicitate, ci pentru a satisface în mod optim dreptul la informare, beneficiile în audienţă şi venituri, care sunt necesare şi legitime în cazul radiodifuzorilor privaţi, ca suport al întregii lor activităţi, urmând a rezulta din excelenţa indeplinirii acestei misiuni publice. (Rez COE 1003/93)

Dat fiind că activitatea radiodifuzorilor din zona programelor informative este una de “intermediere” între informaţia preexistentă şi public, în sensul de furnizare a unui serviciu de informare, aceştia trebuie să asume faptul că și drepturile pe care le detin în legatură cu libertatea de informare depind de destinatarii acesteia, adică de cetaţeni.

Aceasta nu înseamnă însă că programele informative sunt doar un simplu act de răspândire a informaţiilor, in timp ce interpretarea acestora ar fi atributul prioritar al publicului. Dimpotrivă, informaţia conţine in sine traseul de la faptă la semnificaţie, traseu care fără contribuţia interpretativă şi analitică a mass-media ar rămîne un simplu labirint al confuziilor – cazul zvonurilor, care nu trebuie să constituie o materie primă pentru media, este tipic în acest sens.

În plus „libertatea în domeniul presei include, de asemenea şi recurgerea la o anumită doză de exagerare, chiar de provocare” (teză în decizie CEDO). Elementele de retorică constitutive comunicării umane nu pot fi cenzurate tocmai în cazul mass-media audiovizuale.
În sensul valorilor promovate de CEDO, libertatea de exprimare nu se exercită  numai pentru a difuza informaţii sau idei care sunt primite favorabil sau cu indiferenţă, ci şi în cazul celor care şochează, contrariază, sau deranjează, cazuri în care radiodifuzorii se vor asigura că difuzarea este motivată prin raţiuni de interes public.

Informarea corectă include și obligația de a include aspectele cele mai semnificative pentru viața societății, inclusiv cele cu relevanță pentru dezvoltarea acesteia în sens pozitiv. Dat fiind că evaluarea unor asemenea caracteristici nu poate fi apanajul unei autorități sau rezultatul unei reglementări, acest principiu râmâne un “Principiu de relevanţă”,  principiu asumat individual de către radiodifuzor și administrat după propria libertate de conștiință a celor care participă la gestionarea lui, în condiţiile în care nu se poate impune o instanţă care să decidă care anume aspecte sunt sau nu semnificative în sensul menționat.

Respectul adevărului presupune şi educarea capacităţii de a-l discerne și de a-l prezenta astfel încât efectul de informare a publicului să fie maxim.

Se recomandă ca verificarea legalității conținutului editorial să fie integrată acțiunii de determinare a adevărului și creativității editoriale într-un mod care nu poate influența și inhiba această acțiune sau creativitatea mijloacelor de comunicare editorială, în condiţiile în care verificarea legalitaţii va fi întotdeauna anterioară difuzării programelor.
Radiodifuzorii vor expune, dacă aleg să facă acest lucru, principiile editoriale deopotrivă pentru a se identifica în faţa publicului, dar şi pentru a răspunde aspirațiilor sale, ca şi pentru a-l educa în sensul familiarizării cu valorile mass-media.

JUDECĂŢILE DE VALOARE / OPINIILE

Deși opiniile sunt în mod necesar subiective şi, în consecinţă, nu pot și nu trebuie să fie supuse criteriilor de corectitudine (după cum s-a exprimat CEDO „ judecăţile de valoare nu trebuie să fie supuse probei veridicităţii”), trebuie totuşi să existe asigurarea că opiniile sunt exprimate în mod sincer și etic şi că ele sunt fondate pe un suport faptic credibil şi suficient.

Opiniile care iau forma unor comentarii la adresa unor evenimente sau acțiuni referitoare la persoane sau la instituții nu trebuie sa încerce sa nege realitatea faptelor sau a datelor.

În exerciţiul activităţii editoriale trebuie să se manifeste atât respectul legitim şi reciproc faţa de orientările ideologice ale editorilor si ale proprietarilor dar şi acceptarea faptului că această activitate editorială este limitată de exigențe imperative constând în raportarea de știri corecte și de opinii etice. Acest lucru este esențial în vederea respectării dreptului fundamental la informare al cetăţenilor. (Rez COE 1003/93)

INDEPENDENŢĂ ŞI IMPARŢIALITATE

Independenţa şi imparţialitatea nu inseamnă neutralizarea valorii de adevăr a știrilor prin prezentarea plată și neutralizarea reciprocă a informațiilor și a opiniilor contradictorii. Conținutul editorial va pune în evidență opinia relevantă sau informația de maximă credibilitate, precizând însă caracterul relativ al veridicității, care în unele dintre cazuri, poate fi stabilită numai în instanţele de judecată sau de evaluarea opiniei publice.

Independenţa şi imparţialitatea nu înseamnă a refuza evidenţa adevărului atunci când el se află în mod clar de partea unora dintre cei aflaţi în dispută, cu excepţia cauzelor penale, unde evaluarea aparţine exclusiv instanţelor de judecată.

Realizatorii vor fi imparţiali din punct de vedere politic în realizarea programelor, fără a fi însă opriți de la a avea convingeri politice proprii.

Conținutul editorial va acorda importanță problemelor reale ale societăţii și nu va crea false probleme sau nu va obtura atenția publicului cu probleme minore.

Totodată, se va avea în vedere adresarea pe un public țintă, care poate fi diferențiat pe capacitate de inţelegere, informare și preferinţe și nu numai în funcție de capacitatea de a răspunde la mesajele comerciale, ci şi în paralel cu aceasta. Nu se va crea confuzie între cele două planuri, respectiv planul editorial și cel publicitar, ci se va crea un cadru de repere care să ajute publicul să le distingă pentru a extrage beneficiile disponibile în ambele.

Interesele comerciale ale societăților de radio şi televiziune se vor putea exercita în limitele satisfacerii interesului public sau, în situaţia cazurilor punctuale legitime în care nu există o relaţie directă între acestea şi interesul public, fără a leza interesul public.

RESPONSABILITATEA EDITORIALĂ

Responsabilitatea editorială aparține radiodifuzorului în calitatea sa de societate comercială, respectiv structurii de proprietate și conducere care răspunde de acțiunile societății comerciale.

Responsabilitatea editorială se constituie numai în raport cu adevărul şi este este opozabilă numai dispoziţiilor legii audiovizualului si reglementărilor subsecvente ale codului audiovizual. Orice conflict generat de conţinutul editorial care nu contravine însă acestor reglementări nu antrenează responsabilitatea editorială a radiodifuzorului (ci responsabilitatea civilă sau comercială, după caz.)
Responsabilitatea editorială se asumă în cadrul exercițiului politicii editoriale, de către conducerea societății.

Politica editorială reprezintă concepția asupra principiilor, regulilor și strategiei după care se structurează producția și/sau difuzarea de conținut editorial, inclusiv punerea ei în practică. Exercițiul ei poate fi delegat managerului, editorilor sau realizatorilor de programe în mod expres, dar fără a transfera și responsablitatea editorială. Radiodifuzorul poate interveni în activitatea editorială oricând consideră necesar, și în special atunci când delegarea politicii editoriale nu produce efectele prezumate. Instanța care detine dreptul de politică editorială beneficiază, impreună cu realizatorii, de dreptul de confidențialitate a surselor, așa cum este prevăzut de lege.
Radiodifuzorul va stabili cu realizatorii de programe condițiile care se aplică atunci când este utilizat recursul la clauza de conștiință, respectiv la dreptul acestora de a nu acționa împotriva convingerilor proprii, care trebuie acordat fără limite.

Decizia de a face publică sau nu politica editorială aparţine autorilor ei, în condiţiile în care politica editorială poate să îmbrace aspecte de confidenţialitate care se supun regulilor competiţiei corecte. Acesta nu face însă mai puţin importantă responsabiltatea editorială.

INTERESUL PUBLIC SI PROTECTIA DREPTURILOR PERSOANEI

Este de interes public atât protejarea drepturilor individului cât şi respectarea dreptului lui şi al publicului de a fi informat în contextul asigurarii pluralismului surselor de informare. Libertatea de exprimare este ea însăşi de interes public.

Problemele de interes public sunt în mare parte  puse în discuţie în legătură cu figurile publice, respectiv persoanele care deţin o funcţie publică  sau care utilizează resursele publice, sau în sens larg, toţi aceia care joacă un rol în viaţa publică, fie în politică, ecomomie, arte, sfera socială, sport sau în orice al domeniu, în sensul definiţiei date de Rezoluţia 1165 (1998) a Consiliului Europei. Noțiunea de figură publică nu se restrânge deci la politicieni sau membri ai administrației, ci include personalități din diverse domenii a căror prezență publică stârnește interes. Figurile publice trebuie să admită că poziţia lor în societate îi expune la o presiune sporită asupra vieţii lor private. Mai mult, „asteptarea legitimă  de protecție a vieții private și a dreptului la propria imagine” nu poate fi invocată în spații în care se admite o expunere normală în faţa publicului și a presei.

Dat fiind că persoanele publice contribuie la stabilirea standardelor sociale atât prin diferfențiere cât și prin exemplu, cercul interesului public legitim ar fi prea îngust circumscris dacă s-ar reduce numai la dezbaterea pe marginea reflectării unor comportamente care sunt moral sau legal discutabile și nu ar include și reflectarea normalităţii comportamentului vieții zilnice, dacă aceasta serveşte la formarea opiniei publice în chestiuni de interes general sau la dezbateri de interes general. În acest sens şi programele de divertisment pot aborda viaţa privată a persoanelor publice atât cu îndreptăţirea dată de aspectele de interes public cât şi în sensul că programele de divertisment sunt la fel de bine protejate de dreptul la liberă exprimare. Valoarea de divertisment a conținutului editorial poate constitui o contribuție la formarea valorilor publice și de aceea prezintă interes public.

În cazul persoanelor care acced în mod voluntar în viața publică, acestea nu mai pot invoca dreptul de a rămâne anonimi, imaginea lor devenind într-un anume grad o proprietate publică la care mass-media poate face apel pentru a întreţine dezbateri de interes public şi construcţia de valori ale vieţii cotidiene.

Prezentarea unor astfel de cazuri se va face numai dacă radiodifuzorii vor fi în măsură să demonstreze că expunerea unor aspecte de viaţă privată, indiferent dacă prejudiciază sau nu imaginea persoanei, reprezintă o contribuţie la dezbateri de interes general care consolidează valorile societăţii contemporane.

În sensul construcției de valori civice, radiodofuzorii pot avea în vedere valorizarea principiilor anti-discriminare în mod pro-activ, prin promovarea de conținut care să conducă la înțelegerea importanței patrimoniului valoric al egalității în drepturi a persoanelor. În acest sens, se va acorda atenție principiului egalității dintre femei și bărbați și combaterii prejudecăților care contravin acestui principiu.

Radiodifuzorii vor respecta principiul prezumpției de nevinovătie în sensul de a nu califica o persoană ca fiind vinovată de comiterea unei fapte penale sau a unor contravenții înainte ca acest lucru să fi fost stabilit prin parcugerea tuturor căilor de dezbatere în instanțele de judecată, iar acuzaţiile formulate la adresa sa vor fi prezentate ca relative. Aceasta prezumpţie se aplică însă numai în cazul unor acuzaţii pentru fapte care pot face obiectul instanțelor de judecată.
În măsura în care asemenea acuzaţii se formulează de către politicienii care beneficiază de imunitate pentru declaraţii politice, contextul va fi prezentat ca atare publicului.

În mod corespondent, acuzaţiile pentru fapte de altă natură decât cele care pot face obiectul instanțelor de judecată vor fi prezentate ca nefiind purtătoare de alte incriminări decât cele cu sens moral sau etic, care nu pot fi stabilite pe calea instanțelor de judecată.

REPREZENTAREA VIOLENŢEI 

Reprezentarea violenței în programele de televiziune este limitată prin prevederile legii audiovizualului, precum și prin deciziile emise de CNA în aplicarea legii.

Programe care conțin reprezentări ale violenței, pot fi transmise în situația în care ele nu afectează dezvoltarea fizică sau mentală a minorilor, dat fiind caracterul limitat al violenței în cauză sau date fiind condițiile speciale de programare a acestora și de marcare a lor cu avertizări, care, în general, exclud accesul minorilor la difuzarea lor.

Totodată, în privința programelor care includ violența, trebuie distins ceea ce reprezintă conținut nelegal, anume ceea ce nu poate fi transmis în nici o situație, de ceea ce poate fi transmis numai cu avertizări obligatorii sau numai la intervale orare permise, precum și de ceea ce reprezintă conținutul a cărui difuzare nu încalcă prevederile legii, dar care, de asemenea, conține o reprezentare a violenței și poate induce un stress, sau poate induce comportamente nedorite.

Aceste din urmă tipuri de programe, care pot fi difuzate, dar a căror difuzare nu este dezirabilă, dincolo de criteriile impuse de lege, pot fi supuse unui regim de autoreglementare. Spațiul de acțiune al autoreglementarii vizează programe cu conținut de violență a căror difuzare presupune că prevederile legale nu au fost încălcate, dar care sunt supuse unor restricții suplimentare. Ca urmare, nerespectarea acestor restricții de autoreglementare, nu poate fi considerată o încălcare a legii sau a reglementărilor CNA emise în aplicarea legii.

Dat fiind că lumea reală conține violență, este rezonabil ca televiziunea să o reflecte, chiar dacă aceasta poate produce o agresiune asupra publicului, dar numai dacă acestă agresiune este un efect secundar și este complementară scopului motivat al informării și avertizării publicului.

În sensul prezentului cod, prin violență se înțelege: “acțiune de forță care agresează integritatea fizică sau psihică a individului, pentru a-i domina sau distruge identitatea umană.”

Prezența violenței în programe trebuie să fie întotdeauna justificabilă editorial sau prin logică dramaturgică a programului, în sensul că trebuie să stabilească o relație de conținut informațional sau spectacular cu publicul, care să se înscrie în datele interesului public specific domeniului audiovizual. Difuzarea de programe care conțin violență gratuită (anume violența care nu joaca un rol central în definirea subiectului, a unui personaj sau a unei teme a programului ca ansamblu, la randul lui motivat valoric) este interzisă prin lege.

Violența care are ca scop șocarea publicului pentru a-i atrage atenția asupra programului fără a-i oferi elemente necesare pentru a ințelege justificarea editorială sau dramaturgică a acestuia, și care recurge la reacțiile lui primare, nemediate de resursele sale culturale și de civilizație, trebuie evitată.

Astfel, se va avea în vedere că:
Difuzarea de programe care promovează sau elogiază violența este nedezirabilă.

Efectul spectacular bazat pe violență este de evitat.

Programele pentru copii nu vor conține decât grade reduse de violență fizică, verbală sau emoțională.

Violența în termenii referențiali ai lumii reale, trebuie să se distingă de violență ca efect al fanteziei și să fie supusă unei restricții mai accentuate în cazul unor elemente de conținut similare. Reciproc, reprezentarea violenței marcate drept imaginar, poate fi mai largă.
În programele care conțin referiri la violența reală, trebuie prezentate publicului efectele finale ale violenței asupra faptașilor și asupra victimelor.

Deși se admite că în cazul filmelor de gen (acțiune, SF, thriller) gradul crescut de convenție permite o prezentare mai explicită a violenței, trebuie totodată avut în vedere că în melodrame sau telenovele, convenția poate intensifica efecte nedorite, în percepția sinuciderilor, de pildă, care pot afecta publicul.

În programele pentru copii cu personaje reale, violența se va prezenta numai dacă este esențială pentru dezvoltarea personajelor sau a intrigii.

Programele de animație care conțin violență stilizata și non-realistă, nu vor avea violența ca temă centrală și nu vor stimula imitarea unor comportamente periculoase.

Programele pentru copii vor trata cu atentie teme care pot induce copiilor sentimente de insecuritate.

Programele pentru copii trebuie să evite promovarea de comportamente imitative periculoase.

Programele nu vor conține scene de violență realistă, care să inducă ideea că violența este modul cel mai eficient de a soluționa probleme sau conflicte reale.

Programele nu vor minimaliza efectele violenței în viața reală.

Programele nu vor conține elemente terifiante arbitrare, fără relație de continuitate cu tema programului.

„Controlul parental” instituit prin reglementări aplicabile programelor, nu trebuie să devină un substitut pentru responsabilitatea directă a parinților, aceștia trebuind să fie avertizați de radiodifuzor în acest sens.

Violența în știri și programe informative:

Violența va fi prezentă în știri și programe informative, numai dacă prezentarea ei aduce o informație relevantă pentru teme sociale de ansamblu sau specifice, sau dacă este necesară, pentru a semnala și constientiza un pericol sau un risc general – individual sau colectiv.

Informațiile conținând scene de violență vor fi precedate de avertizări cu privire la potențialul efect de stress pe care îl pot avea asupra publicului în general, sau asupra unor categorii speciale (minori).

Se va avea în vedere ca poziția în jurnalele de știri a reportajelor conținând violență să nu creeze elemente suplimentare de șoc și să nu afecteze identitatea știrilor din imediata vecinătate.

Informațiile despre incidente violente care pot afecta minorii sau familiile trebuie prezentate într-o manieră cât mai puțin explicită. Dacă acest lucru nu se poate face, și dacă nu se contravine interesului public al necesității informării eficiente, acestea vor fi difuzate în intervale orare, de regulă inaccesibile minorilor.

Respectul pentru demnitatea ființei umane, impune reguli speciale prin care să se evite excesul de realism atunci când sunt prezentate victime (în cazuri unde acest lucru are o motivare excepțională).

Se va evita excesul prin cumul de difuzare de programe cu violență motivate individual, pentru a nu se crea ca rezultantă, presiuni asupra publicului.

Reportajele și stirile despre evenimente conflictuale sau acte teroriste nu vor fi prezentate în așa fel încât să incite la dezordine și violență sau să creeze panică.

Prezentarea unor incidente violente sau a urmărilor acestora, nu va fi controlată și cosmetizată în așa măsură încât relevanța informației să fie afectată sau să se creeze o imagine falsă despre condiția umană.

Totodată, trebuie avute în vedere acțiuni de stimulare a construcției unei percepții active a publicului, prin:

Educarea publicului pentru a înțelege riscurile la care se expune în raport cu emisiunile care conțin violență.

Alfabetizarea televizuală: înțelegerea modului în care poate fi selectată și asimilată oferta de programe.

Promovarea introducerii unui sistem tehnic de blocare voluntară, de catre părinți, a accesului copiilor la emisiuni care conțin violență (de tipul V-cip-ului)

Promovarea educațională a deciziei și a mijloacelor necesare pentru a alege calitatea drept criteriu în selectarea emisiunilor.

Promovarea concertată a unor programe și strategii care să inducă la public reacții valorice active față de oferta de programe și care, drept consecință, să promoveze competiția pentru audiență între companiile de televiziune preponderent pe vectorul calității programelor.

Se va promova în emisiuni cultura respectului reciproc și a depășirii violenței, a spiritului civic și democratic.

Se vor oferi cât mai multe informații despre caracterul programelor cu conținut de violență (prin EPG, teletext, programe tipărite, etc.)
Se va promova în programe educația pentru o lectură critica a imaginii, care să releve mecanismul implicării individului în percepția acesteia.

PREZUMPȚIA DE CREATIVITATE

Totuși, este specific pentru o parte din principiile formulate aici că nu pot decât să rămână la nivelul de reper, fiind imposibilă o judecată asupra faptului dacă practica editorială se conformează lor sau nu.

Pentru noi este suficient însă ca aceste principii să constituie o preocupare, iar punerea lor în practică să producă o valoare construită conform creativității fiecărui editor. Acesta este principiul „prezumpției de creativitate”.

Notă: Acest cod fost redactat  având ca referințe, între altele, următoarele documente:
1. Commercial Television Industry Code of Practice – Australia  January 2010
2. ACDIRT Canada – l’Association des journalistes électronique- Code de déontologie
3. CAB Code Regarding Violence in Television Programming
4. Canadian Association of Broadcasters’ Equitable Portrayal Code
5. Editors’ Code of Practice – United Kingdom
6. Code of Ethics for the Austrian Press -Austria
7. Code of Ethics for the Press, Radio and Television- Sweden
8. United Kingdom Code: Code on Fairness and Privacy
9. United Kingdom Code: Code on Standards of the Broadcasting Standards Commission
10. Codul deontologic al ziaristului adoptat de Clubul român de presă
11. Codes of Journalistic Principles / Europe
12. Reports on possible co-operative regulatory systems
13. Case of Verein Gegen Tierfabriken Schweiz CEDO
14. Case of Von Hannover V. Germany CEDO
15. The Editorial Guidelines BBC
16. The Ethical journalism initiative – Aidan White
17. Right to one’s own image – ECHR judgments
18. Dreptul la respectarea vieţii private şi de familie Ghid privind punerea în aplicare a articolului 8 ECHR
19. Libertatea de exprimare, Ghid privind punerea în aplicare a articolului 10 al Convenţiei europene pentru Drepturile Omului
20. The Media Self-Regulation Guidebook
21. The Public Interest,the Media and Privacy – David E. Morrison,Michael Svennevig
22. OFCOM Code on Fairness and Privacy
23. OFCOM Code on Standards
24. CRP / recomandare privind auto-reglementarea relatiilor profesionale
25. Parliamentary Assembly on privacy /rezolutia COE nr 1165/1998
26. Rezolutia COE 1003/1993 etica jurnalismului
27. Statutul jurnalistului / COM
28. Statutul ziaristului din Societatea română de televiziune
29. Statement of Principles of Radio and Television Broadcasters – The National Association of Broadcasters – SUA